De la ceremonia de investire de acum un an și jumătate, Donald Trump și-a intensificat atacurile asupra comerțului cu Europa. După impunerea unor tarife mai mari cu +25% și, respectiv, +10% pentru oțelul și aluminiul provenite din Europa, acum se gândește serios să impună tarife cu 2,5% până la 20% sau 25% mai mari pentru autovehiculele fabricate în afara SUA.

Ca reacție la acțiunile administrației Trump, Europa a decis de curând să contraatace. Mai întâi, prin depunerea unei plângeri la Organizația Mondială a Comerțului (OMC). Apoi, prin decizia de a răspunde cu aceeași monedă impunând tarife de 25% în majoritatea cazurilor la importul anumitor produse din SUA, inclusiv autovehicule, care în prezent fac obiectul unor taxe vamale de 10%.


Câteva cifre relevante

Aceste statistici provin de la compania de analiză financiară Invest Securities: în 2017, America a exportat aproape două milioane de autovehicule, în valoare de 57 miliarde de dolari. În același timp, a importat 8,3 milioane de autovehicule (în valoare de 192 miliarde de dolari), iar 6,8 milioane dintre acestea au provenit din patru țări: Mexic (2,4 milioane), Canada (1,8 milioane), Japonia (1,7 milioane) și Coreea de Sud (0,9 milioane). În ceea ce privește Europa, Germania este de departe cel mai mare exportator către țara de peste Ocean. Producătorii germani de autovehicule au vândut numai 657.000 de unități (conform VDA – Asociația Germană a Industriei Auto), însă dețin 90% din piața premium din Statele Unite. Germania importă 166.000 de vehicule din Statele Unite.

Faceți și dumneavoastră calculele: Exporturi de 57 miliarde comparativ cu importuri de 192 miliarde, vorbim așadar de un deficit de aproximativ 135 miliarde de dolari pentru SUA doar în materie de „autovehicule și camioane ușoare”. În 2012, acest deficit a fost de 105 miliarde. Dacă mai adăugăm și deficitul în ceea ce privește componentele (care a crescut de la 40 la 60 de miliarde în cinci ani) și camioanele grele (de la 2,7 la 8 miliarde din 2012 până în 2017), veți înțelege anvergura problemei de competitivitate cu care se confruntă industria auto din SUA (conform definiției celei mai ample).


Să fie o problemă de „standarde”'?

Președintele SUA a deschis ostilitățile cu ceva vreme în urmă: „De ce nemții nu cumpără la fel de multe mașini americane cum cumpărăm noi din Germania?” Replica fostului ministru de externe al Germaniei, Sigmar Gabriel, nu s-a lăsat mult așteptată: „Tot ceea ce trebuie să facă americanii este să producă mașini mai bune.”

Ceea ce inițial poate părea un schimb de insulte între politicieni ascunde de fapt un adevăr. Piața auto din SUA a impus standarde „de calitate” care sunt acceptate numai de... americani.

Și nici măcar de toți americanii! De aproximativ treizeci de ani, o parte tot mai semnificativă dintre americani au căutat vehicule care să corespundă mai bine obiceiurilor din restul lumii, ceea ce a creat grave probleme de competitivitate pe piața locală.

Pentru a compensa aceste probleme (cel puțin parțial), soluția logică a fost relocarea unor părți din asamblarea și producția de componente. Mai ales în Mexic.

Dacă ținem cont de faimosul slogan de campania „America First” (America pe primul loc), este la fel de logic ca Donald Trump să dorească să inverseze această tendință.

Trebuie să avem în vedere faptul că producătorii americani ar putea fi primii loviți de măsura lui Trump. De exemplu, Ford produce în Mexic pentru piața din SUA.


Urmează o mare bătaie de cap?

Concentrându-se pe importuri, Trump a pierdut probabil din vedere un mic detaliu: producătorii auto străini au investit în fabricile din Statele Unite. Astfel că fabrica BMW cea mai mare din lume se află în Spartanburg, Carolina de Nord. Și Mercedes-Benz are o fabrică în Tuscaloosa, Alabama; la fel și Volkswagen, în Chattanooga, Tennessee.

Așa că în timp ce producătorii germani au exportat către Lumea Nouă 657.000 de vehicule anul trecut, au și produs aproximativ 804.000 (conform aceleiași VDA). Mai mult, conform Bloomberg Intelligence, aceiași producători au exportat aproximativ 490.000 de vehicule pe care le-au produs în Statele Unite către țări de pe întreg mapamondul (inclusiv în Europa).

Prin urmare, acești producători riscă să fie penalizați de două ori de regimul vamal impus pe cele două continente. Dacă aceste tarife sunt trecute în sarcina consumatorilor (măcar parțial) – lucru cert, de altfel – prețurile probabil vor crește la anumite modele. Cu excepția cazului în care producătorii își vor adapta modele de producție și vor decide să producă mai aproape de piețe, fără să mai exporte. Iar acest fapt va avea consecințe: modificarea liniilor de producție într-o fabrică auto – sau, în cazul acesta, în mai multe fabrici – costă bani, și deloc puțini!

Dacă nu cumva producătorii vor stabili linii de asamblare în SUA pentru a asambla vehiculele importate sub formă de kituri, cu o valoare adăugată mai mică decât în cazul unei fabrici locale vechi care are o rețea unită de furnizori de componente. Această practică le-ar permite să evite tarifele.

Iar dacă președintele american va ataca și piesele auto, administrația lui va avea multă bătaie de cap. Cât de americane vor fi aceste piese? Lanțurile de furnizare a componentelor sunt adeseori foarte lungi. Piesele pot fi fabricate în Europa (sau altundeva), apoi modificate în SUA și în final retrimise într-o altă țară pentru a fi asamblate în kituri înainte de a reveni în SUA, la furnizorul unui producător mexican. Urmăriți această rubrică!

Din fericire, importurile/exporturile de mașini uzate din și în Statele Unite sunt nesemnificative.